Copiii, curiozitatea și sexualitatea: Ceea ce înțelegem adesea gresit

Mulți părinți se sperie atunci când își văd copiii mici atingându-și organele genitale— uneori chiar și de la 1 an și jumătate — sau când observă primele semne de curiozitate față de propriul corp.

Ne-am format într-o cultură unde sexualitatea a fost adesea neînțeleasă, reprimată și însoțită de rușine. Și astfel frica se transmite mai departe, din generație în generație.

Dar este important să știm:

•  Copiii sunt ființe profund senzitive. Ei explorează lumea prin atingere, simțire și trăire — cu întregul corp și cu întreaga lor ființă.

•  Energia sexuală este energie vitală.

• Nu e murdară, nu e rușinoasă — este la fel de firească precum respirația. Este o funcție naturală a corpului fizic. Ne naștem cu această forță a vieții și e firesc să se manifeste încă din primii ani.

•  Știința confirmă asta: există chiar și o etapă naturală numită „mini-pubertate” la bebeluși, în care corpul începe, discret, să se pregătească pentru potențialul său reproductiv, încă din copilărie.

Așadar, când copilul se atinge sau pare fascinat de senzațiile din propriul corp, nu e ceva „greșit”.

Uneori e doar curiozitate pură — descoperirea a ceea ce e plăcut.

Alteori, poate fi o formă de autoliniștire — un fel prin care copilul se relaxează sau descarcă tensiunile atunci când mediul înconjurător îl copleșeste.

________________________________________

Ce ne arată cercetările

Atunci când un copil își atinge organele genitale — uneori chiar și în contexte publice, cum ar fi la grădiniță — de cele mai multe ori nu are nicio legătură cu sexualitatea.

Pentru el, este mai degrabă o modalitate de a-și descoperi corpul sau de a-și liniști emoțiile.

Comportamentele copiilor sunt, cel mai adesea, oglinda trăirilor lor interioare. Ei nu au încă abilitățile de a filtra sau de a ascunde ceea ce simt, așa că emoțiile lor se exprimă direct prin corp și prin gesturi.

Iată ce știm din studii:

•  Curiozitatea și autoreglarea prin atingere a organelor genitale sunt comportamente firești între 2 și 6 ani. Mulți copii își explorează corpul ca parte din procesul natural de creștere senzorială. (HealthyChildren.org, AAFP, Wikipedia AS Honig - researchgate.net)

•  Stresul și schimbările de mediu — cum ar fi mutările, despărțirile sau tensiunile de acasă — pot crește tendința de autoatingere ca mecanism de reglare emoțională. (AAFP, PubMed, Brieflands, AS Honig - researchgate.net)

•  Aceste comportamente devin îngrijorătoare doar atunci când sunt persistente, compulsive sau perturbă viața de zi cu zi. (AAFP, Brieflands, AS Honig - researchgate.net)

A înțelege că, în cazul copiilor comportamentul oglindește adesea starea lor lăuntrică, ne poate ajuta să le răspundem cu răbdare și sprijin, în loc să reacționăm cu rușine sau panică.

Pentru că, felul în care răspundem este esențial:

În loc de rușinare sau pedeapsă, oferim conexiune. Ei au nevoie să fie văzuți și liniștiți, nu certați.

Poți întreba cu blândețe:

"Simți neliniște? Simți că ești încordat/ă? Ceva te supără? Vrei să-mi spui? Vrei să te îmbrățișez sau să stăm puțin aici împreună? "

Ca părinte, cel mai important e să rămâi atent la stările emoționale ale copilului, să-i observi și să-i asculți răspunsurile și reacțiile.

Chiar și copiii foarte mici, care încă nu au limbajul dezvoltat, pot răspunde — fie printr-un „da” sau „nu”, fie prin gesturi și expresii. Am observat că mulți adulți, mai ales când copiii sunt mici, îi privesc cu neîncredere sau chiar superioritate. Dar un copil, chiar și înainte de vârsta de 2 ani, dacă este întrebat, își exprimă răspunsul. Iar acest răspuns merită să fie ascultat și tratat cu respect și demnitate.

Când, însă, ca adulți, ignorăm constant această capacitate de exprimare și continuăm să acționăm ca și cum copiii ar fi obiecte, nu ființe inteligente și conștiente, le transmitem implicit că vocea lor nu contează. În timp, copilul poate învăța să se deconecteze de la propriile nevoi, să renunțe să ceară ce are nevoie, să nu mai aibă încredere în sine și să caute aprobarea altora în loc să-și urmeze adevăratul sine.

Ai răbdare și fii pregătit să repeți. Va fi nevoie.

Ce îi ajută pe copii să se simtă în siguranță

Una dintre cele mai mari provocări ca părinți este cum răspundem:

•  Evită să rușinezi, să pedepsești sau să etichetezi comportamentul ca fiind „rău”.

•  Folosește denumirile corecte pentru organele genitale — la fel cum facem pentru mâini, ochi sau genunchi. Când ascundem sau „rebotezăm” aceste părți, copiii încep să creadă că e ceva greșit sau în neregulă, sau chiar „murdar” în corpul lor.

•  Învață-i, cu blândețe, despre intimitate și granițe sănătoase: ce înseamnă „da” și „nu”, ce este atingere potrivită și atingere nepotrivită, cum ne respectăm reciproc corpurile și spațiul personal.

•  Poți spune fraze simple precum: „Acesta e corpul tău. Eu te ajut acum să-l păstrăm curat.”

•   Respectă dacă copilul spune „nu” unor atingeri în timpul băii — este o ocazie de a modela consimțământul de timpuriu.

Scopul nostru nu este să încurajăm sau să interzicem aceste comportamente, ci să le normalizăm, să oferim informație și protecție.

Pentru că atunci când un copil crește știind că trupul său e natural și sigur, el dezvoltă granițe sănătoase, respect de sine și încredere în relația cu propriul corp.

Comportamente obișnuite la copii mici (2–6 ani)

Atingerea organelor genitale ocazional

+Curiozitate sau auto-liniștire; poate să apară ocazional, mai ales în momente de relaxare sau înainte de somn

— Comportament persistent sau compulsiv care perturbă joaca, somnul sau activitățile zilnice

Atingerea organelor în momente private

+ Explorare blândă, frecvența variabilă, ușor de redirecționat

— Copilul nu se poate concentra la alte activități, nu răspunde la redirecționare sau se supără când este oprit

Adaptarea la medii noi

+ Creștere temporară a atingerii ca răspuns la stres sau pentru confort

 —Comportament intens, repetitiv, exclude alte tipuri de joacă și nu poate fi redirecționat, chiar și cu sprijin emoțional

Privitul sau atingerea organelor unui coleg/frate/soră

+ Curiozitate naturală, de scurtă durată și explorare reciprocă

 —Se întâmplă frecvent, domină joaca sau persistă după redirecționare calmă

Arătarea organelor genitale altor copii

+ Parte din curiozitatea timpurie despre corp

 —Asociat cu agresiune, constrângere sau insistență în ciuda refuzului

Încercarea de a vedea alți copii sau adulți goi

+ Curiozitate, ocazională, se oprește de regulă cu ghidaj blând

 —Jocuri care simulează acte sexuale adulte sau încercări repetitive de intruziune

Provocarea de suferință emoțională sau vătămare fizică prin comportament sexual

 +Nu este tipic

 —Orice comportament care implică forță, constrângere, durere emoțională sau vătămare fizică a altora necesită intervenție imediată

Explorarea corpului de către copilul tău nu este o problemă de rezolvat.

Este o oportunitate — de a crea un spațiu de siguranță, onestitate și încredere, unde energia vieții este respectată, nu temută