Copiii au nevoie să fie susținuți, nu împinși (pe o cale care ar putea să nu fie a lor)!

Ai încredere în busola lor interioară!

Atât de mulți părinți se simt astăzi presiunea de a-și ocupa copiii în fiecare moment al zilei. Activități, stimulare, aplicații educative, jocuri structurate... pare că nu se mai termină.

Unii chiar întreabă:

„Cu ce ar trebui să încep să ocup timpul bebelușului meu de 4 luni?”

Și sincer? Eu spun: Cu nimic.

Copiii nu au nevoie să fie ocupați — au nevoie să fie văzuți, simțiți și ținuți cu prezență.

Ceea ce își doresc cu adevărat este disponibilitate emoțională, nu divertisment.

Au nevoie de spațiu — să exploreze, să simtă, să se desfășoare în propriul lor ritm.

Au nevoie de un spațiu sigur în care să poată explora mediul, să-și exprime sentimentele și să-și conducă propriul joc.

Rolul adultului nu este să dirijeze sau să le umple timpul — ci să observe, să se acordeze și să susțină din fundal.

Să mențină siguranța fizică și emoțională, nu să controleze fiecare clipă.

Și da, chiar și plictiseala este sacră.

Este solul fertil din care răsar direcția interioară și curiozitatea autentică.

Este pauza dinaintea expresiei de sine.

Este locul unde începe creativitatea.

Prea des, îi direcționăm, îi instruim îi încărcăm cu conținut; materii; cât mai multe; Dar, procedând astfel, atunci când structurăm constant timpul copiilor, îi îndrumăm spre sarcini impuse din exterior, s-ar putea să creștem copii productivi, dar nu neapărat fericiți.

Riscăm să-i deconectăm de la busola lor interioară — acel ritm care ghidează creativitatea, expresia emoțională și bucuria autentică.

Riscăm să-i îndepărtăm de la fluxul lor natural — de la lumea emoțiilor și inteligența pe care o au în interior.

Creativitatea înflorește în libertate

Copiii intră natural în „stări de flux” atunci când sunt lăsați să-și urmeze curiozitatea, să se joace cu ceea ce îi atrage și să se exprime fără a fi blocați. Din acest loc își construiesc reziliența, încrederea și un simț solid al sinelui.

Din experiența mea, fericirea autentică și durabilă nu vine din realizări, ci din conectarea cu propria natură și cu propriul adevăr.

Când copiii sunt lăsați să simtă, să exploreze și să se exprime adevărul lor, fără să fie împinși, ei se transformă în adulți care știu să-și asculte inima, care știu cum se simte bucuria, nu doar cum arată succesul.

Și da, știința confirmă acest lucru. Studiile din psihologia dezvoltării și neuroștiințe arată că:

• Jocul auto-dirijat dezvoltă gândirea creativă, reglarea emoțională și rezolvarea de probleme.

• Supra-structurarea poate reduce motivația intrinsecă și flexibilitatea cognitivă.

• Prezența și acordajul emoțional al adultului susțin atașamentul sigur— ir acesta este fundamentul încrederii, explorării și independenței sănătoase.

Dă-ți voie să simți și să fii acolo prezentă

Iar cheia este să ne permitem să simțim din nou ca un copil.

Să lăsăm deoparte scopurile, nevoia de a direcționa sau de a „învăța ceva” — și pur și simplu să fim acolo, curioși, jucăuși, vii

Rolul adultului nu este să conducă în mod constant— ci să țină spațiul.

Să protejeze siguranța, nu să domine experiența.

Da, ar putea fi o schimbare radicală.

Dar în acest spațiu de încredere, nu creștem doar copii inteligenți — ci ființe întregi, bucuroase, conectate, care simt înainte să știe, care se opresc înainte să performeze, care sunt, înainte să facă.