Îi învățăm siguranța, sau îi programăm pentru frică?

Cred că abia mă așezasem pe bancă să privesc copacii și copiii care se jucau în parc, când o mămică sări de la locul ei strigând spre copilul care încerca să urce în tobogan: „Fii atent, o să cazi! Pleacă de acolo!”

M-am întrebat: Îi învățăm siguranța, sau îi programăm pentru frică? Dorim copii „cuminiți”, sau copii întregi, curajoși și conectați cu ei înșiși?

 După vârsta de un an, un an si jumătate, copilul atinge, explorează, se cațără, gustă lumea — nu vrea să se pună în pericol ci doar experimentează viața și învață despre lume.

De multe ori, părinții intervin, iar copiii aud asta toată ziua:

•  „Nu pune mâna acolo!”

•  „O să cazi!”

•  „Ai grijă să nu cazi! Ai grijă să nu faci buba!”

•  „Nu atinge asta, te vei tăia.”

•  „Fii atent, vei cădea!”

•  „Nu merge acolo, e periculos!”

•  „Nu atinge asta!”

•  „O să cazi!”

•  „Oprește-te din alergat!”

•  „Fii atent!”

• „Ai grijă !!!

Deși aceste avertizări sunt bine intenționate, ele vin adesea cu anxietate, frică sau chiar frustrare.

Ce învață de fapt copiii? Ce inoculăm fără să vrem:

•  Frică de sine și de mișcare, nu conștientizare.

•  Neîncredere în sine: „Nu mă pot încrede în mine.”

•  Îndoială în instincte și curiozitate

•  Credința că lumea este periculoasă - și că nu se pot încrede în ea

•  Dependență de aprobarea adultului

Dar dacă există o alternativă bazată pe respect și încredere, care schimbă totul?

Ce-ar fi dacă am învățat siguranța prin experiențe fundamentate, nu din frică?

 SIGURANȚĂ PRIN SIGURANȚĂ PRIN MEDIU + LIBERTATE = siguranța construită prin încredere.

În loc de constant „nu”, imaginează-ți asta:

•  Un spațiu sigur pentru copii unde explorarea este sigură și binevenită

•  Uneltele și provocările introduse treptat și cu respect

•  Supraveghere fără frică

•  Încredere în inteligența și procesul de învățare al copilului tău

CUM?

•  Pregătim spațiul: protejăm, ascundem, simplificăm - eliminăm din start lucrurile periculoase

•  Lăsăm copilul să exploreze liber într-un mediu sigur

•  Îi prezentăm unelte și provocări treptat cu suport, modelare, supraveghere

•   Arată-i că ai încredere în abilitățile lui în creștere

•  Pune obiectele nesigure la distanță

•  Asigură spațiul pentru a permite explorarea

•  Invitați-i să devină conștienți în loc să îi îndepărtați de pericole  Modelați acțiuni sigure în loc să spuneți doar "nu"

Așa învață:

•  Că se poate baza pe corpul său

•  Că își poate evalua riscurile

•  Că poate greși… și învăța

•  Cum să își asculte corpul

•  Cum să evalueze riscul

•  Cum să se miște cu încredere și curiozitate

 De ce mulți părinți aleg avertismente și interdicții?

A fi părinte prezent presupune un nivel profund de conștiență –

•  Să fii atent(ă) la propriile emoții și reacții

•  Să nu le proiectezi asupra copilului

•  Dar în același timp să fii prezent(ă) cu trăirile și nevoile reale ale copilului

Totuși, în viața de zi cu zi, mulți părinți:

•  Au fost și ei crescuți cu frică și interdicții

•  Reacționează din propria anxietate și neputință

•  Nu au un spațiu pregătit pentru a lăsa copilul să exploreze așa că încearcă să controleze copilul în locul mediului

•  Nu cunosc ce este natural și sănătos în dezvoltarea copilului

•  Nu își dau seama cât de capabili sunt cu adevărat cei mici!

Abordarea care îi împuternicește: Siguranță prin spațiu + libertate cu supraveghere = Învățare autentică

 Atunci când trecem de la controlul bazat pe frică la îndrumarea bazată pe încredere, copiii nu doar că stau în siguranță — ci cresc împuterniciți

 Da, vor cădea.

Dar dacă ești acolo — prezent(ă), calm(ă), fără să proiectezi propria frică — vor învăța că pot cădea… și apoi se pot ridica.

Cu încredere. Cu zâmbet. Cu râs.

Sau chiar cu plâns. Dar vor merge mai departe.

Am văzut cu ochii mei: cazi zdravăn, faci un „buf” serios… și râzi!

Sau plângi puțin, dar te ridici. Pentru că nu durerea le-a fost transmisă prima, ci siguranța. Încrederea că e ok.

Ești acolo. Ești cu ei. Copiii au nevoie să fii prezent(ă). Și ei pot merge mai departe.

 Aceasta este reziliența.

Nu se învață din frică. Se naște dintr-un spațiu sigur, susținut, unde copilul învață că poate avea încredere în propriul corp și în lumea din jur.