Simte împreună cu ei!

Emoțiile nu aparțin cărților pentru copii. Ele aparțin relației vii dintre părinte și copil.

Am observat un trend tot mai des întâlnit: părinții cumpără cărți ca să „învețe copiii despre emoții”.

Adevărul însă este acesta: copiii sunt deja experți în a simți emoțiile.

Ceea ce au nevoie nu sunt concepte, ci prezență.

Au nevoie de părinți care să le oglindească și să le ghideze emoțiile în momentul în care apar.

Copiii mici nu „înțeleg” emoțiile ca adulții. Le simt în corp. Înainte de concepte, povești sau logică, există senzație: căldură, apăsare, tremur sau bucurie care curge prin ei. Deoarece nu au încă cuvintele sau structurile necesare pentru a explica ceea ce simt, se bazează pe noi - părinți, îngrijitori și ghizi - pentru a-i ajuta să le dea sens.

Când răspundem cu prezență în loc de corecție, copiii învață că emoțiile nu sunt amenințări sau pedepse, ci semnale care pot fi înțelese și integrate în siguranță.

Atunci când punem emoțiile în cărți, riscăm să împingem copiii din tărâmul simțirii în cel al gândirii mult prea devreme. De la 1 an și jumătate, li se cere să înțeleagă ceva ce ar trebui pur și simplu să trăiască și să experimenteze. Învățarea reală a emoțiilor vine prin experiență + conexiune, nu prin concepte.

Știința ne arată:

• Copiii învață emoțiile prin experiență și prin acordare emoțională, nu prin concepte (Daniel Siegel, Allan Schore).

• Atașamentul sigur se construiește atunci când părinții co-reglează emoțiile în momentul în care apar — nu prin explicații, ci prin simpla prezență.

Ce este oglindirea emoțională?

Este reflectarea stării interioare a copilului prin prezență și cuvinte simple.

Exemple:

• Când copilul plânge pentru că i s-a dărâmat turnul: „Asta era construcția ta… ești trist că s-a stricat. Sunt aici.”

• Când copilul intră în cameră plin de entuziasm: „Uau, îți strălucesc ochii! Ești așa de entuziasmat!”

• Când se ascunde după tine: „Se pare că te simți timid acum. Poți să stai acolo cât timp ai nevoie.”

În aceste momente, copilul învață:

• Cum se simte emoția.

• Cum se numește emoția.

• Că emoțiile sunt sigure și pot fi împărtășite.

• Că nu este singur cu ele.

Copiii nu au nevoie de o carte care să le spună despre tristețe sau bucurie — au nevoie de tine, prezent(ă) și acordat(ă).

Poate că acele cărți ar trebui să fie pentru noi. Pentru că cei mici încă știu să simtă — noi, adulții, suntem cei care trebuie să ne amintim.